Somnul intr-o barca, fie ea si acostata in port, nu este chiar atat de placut pe cum pare, mai ales daca langa tine ai un mastodont care scartaie din toate incheieturile si zici ca se culca peste tine la un vant mai puternic.  Cu toate astea echipajul a fost destul de relaxat si ca dovada am si supravietuit sa povestesc

Dimineata in Vathi a fost destul de noroasa si mohorata asa ca dupa furtuna. Toata lumea era cam stresata si pe buna dreptate, ziua asta a fost de departe cea mai urata pe mare si navigatul pe mare dupa furtuna este nerecomandat cardiacilor. Partea cea mai frumoasa din prima jumatate a zilei a fost cand am iesit la o cafea la o taverna din port. Am plecat intai singur fiindca restul echipajului dormea si am deschis impreuna cu o grecoaica ( care cred ca era si proprietara ) taverna din colt de unde se vedea superb tot portul si jumatate de sat. Dupa ce mi-a povestit despre marele cutremur din 53 care a ras jumate din Ithaca si porturile invecinate am plecat cu inima indoita pe mare.

Planul din ziua precedenta era sa mergem pina la Poros, un port in Kefalonia dar mai la sud , spre Zakyntos insa fiindca distanta ni se parea destul de mica am zis sa intram pana la Sami sa ” luam paine ” Evident deja v-ati obisnuit ca pe mare cu velierul una pleci sa faci si cu totul altceva iti iese. O sa observati de asemenea ca pentru ziua asta nici nu avem poze pe mare fiindca a fost un cosmar. Cand am ajuns in Efimia am fost constient ca am vazut moartea cu ochii. Dar sa o luam pe rand.

Am iesit din Vathi destul de linistiti fiindca portul era relativ ascuns in Ithaca si desi fusese furtuna totul parea in ordine. Citisem pe net cu o seara inainte ca vantul va fi teribil de un 7 pe Scara Beaufort si ca vor fi valuri de 3 – 4 m si asa a fost. Am iesit pe culoarul spre Poros si deodata vantul a inceput sa bata total aiurea. Cand travers, cand din pupa , cand din prova deci eram ca soarecii aia din cusca de fug tot timpul. Ba eram la volta , ba strangeam palanul de ghiu sa nu ne dea peste cap, ba strageam focul, ba vela, ba faceam volta ba saream sa prindem dinghy care era sa cada de cateva ori in apa. Peste toate astea adaugati niste valuri care aveau si 4 m la un moment dat si cand ne era lumea mai draga ne trezeam pe varful unui val de te uitai in jos si ziceai ca esti la bloc la et 3. Am strans vela principala si am lasat jumate de foc pentru directie si cu totii ne rugam in gand sa se termine naibii odata porcaria aia de vreme.

Colac peste pupaza desi redusesem viteza parea sa fie si mai rau. Mergeam cu 4 noduri/ ora si parea ca suntem la rollercoaster deci nu prea aveam nicio iesire. Si uite asa am mers pe distanta asta care parea atat de mica aproximativ 6 ore. Cand am vazut ca treaba e nasoala rau am hotarat sa ne ascundem dupa insula si sa dam drumul la motor fiindca eram toti cu sufletul la gura. Ganditi-va ca mergeam cu barca bandata cam la 45 de grade si cand coboram de pe cate un val mai mare ne intorcea pana in partea cealalta urmand ca valul de dupa sa ne readuca la 45 daca nu 50 – 60 de grade. Am crezut de vreo 5 ori ca ne rasturnam fiindca prinsesem cate o pala de vant coroborata cu un val bine tintit si era sa punem barca pe apa pe lateral. Normal trebuia in cazul ala sa avem vre-un cutit sa taiem velele si sa bagam motorul insa nus cine se risca sa sara sa le taie pe potopul ala.

Si uite asa pana la urma cu chiu cu vai am ajuns in dreptul Kefaloniei si ne-am ” ascuns ” oarecum dupa stanci dar nici prea aproape nu puteam merge ca ne era ca ramanem acolo din cauza pietrelor. Cel mai misto era cand incepea si indicatorul de adancime sa urle si toti ne speriam ca sunt bolovani in apa dar de fapt era adancimea mult prea mare ca sa indice corect. Cert e ca intr-un final am strans vela si 3 sferturi din foc si am pus motorul si da-i contra vantului si valurilor usor usor spre port.

[imagebrowser id=69]

Cand am intrat in golf in stanga era Sami insa nu aveam loc sa ne intoarcem si i-am dat inainte pana in Efimia. Aici iarasi cosmar cu acostarea. Era un vant teribil care ne tot impingea aiurea de am facut vreo 3 rotiri pana sa acostam. Dar odata ajunsi pe margine am descoperit cu bucurie ca traim ca avem apa si curent pe chei si cateva taverne numai bune de uitat ziua asta de tot rahatul ( turcesc )

Vreo ora am cam stat cu totii in letargie , am sunat pe acasa, am facut poze, am baut bere fara numar si ne-am linistit. Dar cum marinarului Dracula nu-i sta bine sa stea pe loc am plecat sa vedem portul.

Aici am cinat la Captain Corelli’s unde ne-am simtit excelent la un grec in taverna iar apoi plecand spre barca am descoperit ca englezii cu care plecasem din Lefkas au tras si ei aici si erau la Karaoke. Evident ca am intrat si noi acolo si am inceput sa cantam cu ei.

Dupa ce i-am umilit cu vocile noastre senzationare am fost ” convocati ” la un zorba si un sirtaki cu localnicii asa ca abia pe la 2 – 3 am ajuns acasa pe barca cu speranta ca a 2-a zi va fi mai usor de navigat ceea ce s-a si intamplat