In tinutul Maramuresului am ajuns din pur scop stiintific. Datorita domeniului de studiu a trebuit sa bifez si vizita la cea mai mare cadere de apa din Romania. Cascada Cailor este situata in apropierea statiunii Borsa, in partea de nord-est a Muntilor Rodnei. Desi exista o telecabina functionala care sa transporte turistii pana acolo, noi binenteles ca am decis sa parcurgem traseul la pas. Peisajul este splendid, iar drumul de aproape doua ore pana sus la cascada nu este foarte dificil. Si chiar de ar fi avut un grad de dificultate mai mare sau ar fi fost mai lung, tot s-ar fi meritat. Suvoaiele de apa curg in trepte dintr-un circ glaciar pe o lungime de aproximativ 100m. Personal cred ca in putine ocazii am reusit sa ma relaxez atat de bine, ca atunci cand am petrecut o ora la poalele cascadei. O fi vorba despre tihna de dupa drumetie, insa sunt sigura ca si aerul curat, privelistea, murmurul apei si multumirea de sine ca ajunsesem si in acel loc au contat.

Borsa este o statiune turistica foarte frumoasa, insa nu mi se pare a fi mai speciala decat alte statiuni montane din tara. In afara de drumetiile pe munte si cateva sprturi montane. foarte multe activitati nu prea poti intreprinde, sau ma rog, nu sunt diferite fata de cele intreprinse in alte locuri. Ce-i drept, de aici, poti merge in excursii catre Manasatirea Barsana, Sighetul Marmatiei sau Sapanta.

Ansamblul monahal de la Barsana a fost construit din lemn si este o adevarata incursiune istorica, culturala si religioasa.  Cuprinde poarta specifica maramureseana, turnul cu clopotnita, biserica, construita pe doua nivele, parter si demisol, altarul de vara, situat in partea centrala a spatiului, chiliile calugarilor, casa maistrilor, casa artistilor si arhondaricul, locul in care sunt gazduiti pelerinii. Pe langa experienta spirituala, spatiul este bine amenajat si receptiv turimului. Curatenia este desavarsita, parcarea spatioasa, la intrare exista un magazin cu obiecte bisericesti, iar muzeul din incinta manastirii, ii intregeste functiile si permite turistilor si pelerinilor sa se informeze asupra trecutului religios si cultural al provinciei istorice Maramures.

In drumul catre Sapanta, trebuie vizitat si Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei sau, pe scurt, Memorialul Durerii. Pentru mine aceasta incursiune a insemnat enorm poate si datorita faptului ca acolo, in acel moment, am inteles mai bine ceea ce a insemnat un regim comunism. Fiecare celula a fostei inchisori reprezinta acum o sala de muzeu. In acest loc au murit Iuliu Maniu si Gheorghe Bratianu. Numele tuturor celor care au murit in inchisori sau lagare de detentie sunt inscriptionate pe peretii cladirii. Toate lucrurile vazute acolo sunt impresionante, pe mine marcandu-ma celula de pedeapsa: o camaruta mica, neagra, fara nicio sursa de lumina, in care nu se aflau decat patru lanturi scurte si foarte grele, pentru incatusarea membrelor detinutului, fixate pe podea, in mijlocul celulei si dintre obiectele personale ale detinutilor, o bucatica de etamina pe care era cusut modelul unei table de sah.

Lasand in urma Sighetul Marmatiei parcurgem un drum de aproximativ 20 de minute pana la Sapanta, localitate devenita cunoscuta datorita Cimitirului Vesel. Am pornit dinainte cu ideea ca aceste doua cuvinte nu pot fi alaturate si vizita pana acolo nu mi-a schimbat deloc conceptia. Desi culorile sunt vii, iar pe unele cruci exista si versuri care amintesc de persoanele respective, deseori intr-un ton ilar, aceste aspecte nu transforma in niciun fel locul, iar personal cred ca ii fura si din solemnitate.

[nggallery id=90]