Carstul in formele lui cele mai spectaculoase il regasim in Muntii Apuseni. De aceea zona este una dintre preferatele mele. Cu fiecare obiectiv vizitat ajungi sa indragesti mai mult regiunea si sa iti doresti sa o descoperi.

Doua dintre cele mai importante obiective turistice naturale apusene sunt Pestera Ursilor si Pestera Scarisoara. Desi ambele dispun de aceeasi titulatura de relief endocarstic sunt extrem de diferite, fiecare avand alte caracteristici care il recomanda.

Pestera Ursilor impresioneaza in primul rand prin diversitatea foarte mare de stalagmite, stalactite, coloane si lumanari. O abundenta atat de mare de astfel de forme se intalneste mai rar. Acest spectacol se intinde pe aproape jumatate de kilometru, lungimea galeriei superioare, deschisa publicului larg. Formele sugestive care au luat nastere au dus la numirea diverselor pasaje sau a incaperilor: Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor sau Sfatul Batranilor. Un alt element distinctiv este dat de prezenta numeroaselor fosile si urme ale „usilor de caverna” (Ursus spelaeus), de aici si denumirea pesterii. Un lucru care m-a surprins si de care m-am bucurat in aceeasi masura, a fost amenajarea buna a locului spre intampinarea turistilor. Spre exemplu, in incaperea aflata la intrarea in pestera, pe langa casa de bilete, gasim un muzeu speologic in miniatura, un stand cu suveniruri, dar si o cafenea.

Pestera Scarisoara este foarte diferita, atat prin aspect, cat si prin dimensiuni si dispunere. Aici este adapostit cel mai mare ghetar subteran din Romania. Din punctul meu de vedere,cel mai impresionant aspect al acestei pesteri este exact intrarea in formatiune. Accesul se face printr-o deschizatura de la marginea platoului, cu diametrul de 60 m. Practic in mijlocul padurii descoperim gura avenului, pe unde putem cobori spre ghetar urmand o poteca ingusta, cateva scari metalice ancorate in pereti facilitand acest lucru. Desi foarte simpla ca si structura, o incapere unica, in mijlocul careia se afla imensul ghetar, pestera se impune in randul celor mai importante obiective naturale al tarii datorita specificului sau morfologic.

[nggallery id=87]

Inca din vremea primilor ani de scoala mi s-a inoculat ideea ca „tara noastra-i o comoara”. Naivitatea varstei m-a facut sa cred acest lucru, insa maturitatea a vrut totusi sa si verifice autenticitatea afirmatiei.  Astfel am ajuns sa ma plimb putin prin tara noastra draga si sa-mi formez propriile pareri.

Una dintre zonele mele preferate se afla in judetul Vrancea. Pe langa statiunea Lepsa, in zona mai pot fi vizitate Cheile Tisitei, Cascada Putna sau Rezervatia Naturala Lepsa Zboina, toate aducandu-si aportul si creand fascinantul peisaj al locului.

Lepsa este o statiune lipsita de nebunia si aglomeratia statiunilor prahovene, in care reusesti intr-adevar sa scapi de zgomotul si praful urban si pur si simplu sa te odihnesti. Ce-i drept eu am vizitat-o in extra-sezon, lucru care poate m-a facut sa o indragesc mai mult. Punctul forte al statiunii este clar cadrul natural, insa ca obiective antropice recomand Manastirea Lepsa si pastravaria locala, mai ales iubitorilor de peste.

Cheile Tisitei merita explorate chiar si de cei care nu sunt atat de pasionati de drumetii, pentru ca de la intrarea in rezervatie si pe tot parcursul ei, te afli in mijlocul salbaticiei. Drumul forestier, aflat de-alungul raului Tisita, va va conduce spre niste peisaje uluitoare. Este indicat un echipament adecvat, deoarece drumul este presarat cu mici obstacole, uneori fiind necesar sa treceti si prin apa.

Cascada Putnei nu impresioneaza prin grandoare, ci prin frumusetea culorilor apei. De altfel, intregul areal poate fi caracterizat ca o rezervatie naturala la scara mica. Drumul pana la cascada este amenajat, accesibil, ceea ce face ca expeditia pana acolo sa fie una extrem de placuta si linistita.

Singurul lucru negativ din toata aventura a fost faptul ca la fiecare intrare spre aceste obiective naturale era o pustietate maxima, nici urma de vreun ghid sau macar vreun taxator pe care sa-l mai intrebi una alta. Ar fi fost de un real folos o prezenta umana acolo, mai ales pentru cei care se aventureaza pentru prima data acolo. Insa, iubitorii muntelui si ai salbaticiei, trebuie neaparat  sa viziteze si aceste meleaguri vrancene.

[nggallery id=86]

Dupa experienta placuta numita Slavey , am incercat anul asta Hotelul Laguna Beach din Albena. Pe acelasi principiu ce spune ca la 500 Eur / 7 nopti toata familia All Inclusive nu poti sa refuzi, am ales un Early Booking si am plecat la Bulgari iarasi. Vad ca acum tot se incearca discreditarea unor plaje de la ei scriindu-se cum ca ar fi radioactive insa cred ca la Albena nu e nicio problema.

Prima si cea mai mare surpriza a fost sa vad cat de verde e statiunea. Aproape incredibil pentru o zona pe malul marii, aici gasesti o groaza de verdeata, paduri dese si gradini foarte bine intretinute. Era atat de frumos incat seara puteai sa simti acea combinatie de aer de mare si de aer curat de munte , ceva aproape inimaginabil. In timpul zilei chiar daca tot sejurul au fost intre 33 si 35 de grade nu simteai mai mult de 28 – 29 deci excelent :).

Hotelul era de 4 stele in reclama insa cred ca e mai mult de 3 +. Nimic de comentat despre locatie, intre piscina si plaja fiind cativa metri , dar cateva lucruri de comentat mai ales cu privire la barul de la piscina , dezafectat.

[nggallery id=85]

Cea mai buna parte a fost ca aveau 2 porti de polo si am jucat cam 2 ore minim in fiecare zi si toata lumea era super fericita. Prima limba vorbita in hotel era romana asa ca daca la inceput intrebam pe cineva in engleza intai am schimbat ulterior pe romana.

O sa revin cu mai multe detalii.

Am gasit de curand cateva poze istorice cu marea metropola Americana.

[imagebrowser id=83]

Mi se pare absolut interesant stadiul lor de dezvoltare din acel moment necaracteristic unei tari cu o istorie extrem de scurta in timp si foarte agitata. New York-ul la momentul 1930 arata mult mai bine decat multe orase din Europa sa nu spun doar de Romania.

Daca este cineva care isi aminteste ce facea in perioada aia in timp ce ei faceau zgarie nori il rog din suflet sa comenteze

httpv://www.youtube.com/watch?v=B1mqJWotuAE&feature=related

Am reusit sa vizitez Barcelona si deja parca mi-am schimbat parerea despre destinatiile de vacanta pentru perioada urmatoare Am plecat, ca peste tot de altfel, cu putina tragere de inima eu de altfel fiind un mare fan Real Madrid, insa cum toate ofertele agentiilor pe perioada verii cuprind Barcelona si nu Capitala, am ales sa incerc

Zborul a fost excelent, am facut 3 ore si 10 minute si a decurs linistit, chiar surprizator pe alocuri. Fara goluri de aer, fara turbulente, copii si femei isterice … deci ok Aeroportul din Barcelona este deosebit de ok la partea de sosiri. Totul foarte curat, bine aranjat si birouri de informare turistica peste tot. Ne-am procurat harti si ghiduri si am plecat la hotel fiindca era deja destul de tarziu.

Fiindca nu stateam chiar in oras a doua zi am luat trenul pana in grara Franca unde am coborat si am plecat intai spre port. Aici plin de lume, o atmosfera extraordinara, pe o insula era Acvariul care este cel mai mare din Europa iar in fata lui un Mall. De prisos sa spun ca ne-am impartit in 2 grupuri

O data terminate activitatile acolo am plecat spre statuia lui Columb aflata chiar la intrarea in Port. Partea cea mai interesanta este ca iesirea vapoarelor din port se poate face daca o parte din pod se roteste si noi am avut norocul sa prindem o rotatie de asta , spectaculoasa

De la “Colon” am plecat spre La Rambla unde am vazut mai multe spectacole, plin de oameni care vindeau suveniruri, personaje din piese celebre care te invitau sa te pozezi cu ele, zeci de terase si evident cativa romani cu alba – neagra

In partea din stanga era La Bouqeria un targ de fructe si legume unde era o ingramadeala de nedescris asa ca am zis ca amanam pe o alta zi vizita in interior. La capatul strazii am ajuns in Plaza Catalonia unde am ramas iarasi fermecati de frumusetea locurilor.

Rupti deja de oboseala dupa o zi plina ne-am incercat norocul apoi spre Muzeul Picasso unde insa era o coada de vreo 1000 de persoane drept care iarasi am renuntat amanand destinatia pentru o alta zi.

[nggallery id=82]

Ziua urmatoare am dedicat-o lui Gaudi dupa ale carui opere am umblat peste tot.

Este clar pentru oricine ca un turist sosit in Romania, cam din orice tara de pe Pamant, are o mica agenda personala in care si-a notat locurile pe care ar vrea sa le vada. Ajunge cu avionul in Bucuresti si vrea sa mearga pe undeva. Pentru toti Europenii cea mai simpla metoda de transport este trenul.

Spre marea lor supriza la noi nu e chiar asa si Gradina Carpatilor ofera mult spatiu verde in gari si pe peroane . Acestea sunt foarte mici astfel incat, ne mai luand in calcul inaltimea de la care trebuie sa sari , ajungi in miriste. Asta se intampla deoarece peroanele erau calculate la un numar de vagoane de pe vremea lui Ceausescu si construite ultima oara tot atunci dar intre timp, ca si pentru strazi cu masinile, numarul persoanelor care folosesc trenurile a crescut.

Peste tot in Europa oamenii folosesc sistemul de cai ferate din foarte multe motive. In principal fiindca e greu de mers cu masina prin toate metropolele, parcarile sunt scumpe, benzina sau motorina la fel iar cu trenul este deci mai ieftin si mai comod. In Barcelona in gara Franca totul era extrem de curat si aranjat, birouri de informatii peste tot si toata lumea foarte amabila. In Hannovra si Hamburg trenurile ajungeau la minut asa ca iti puteai planifica timpul cu exactitate.

[nggallery id=81]

In Franta la Gare de L’est este o nebunie, lumea intra si iese foarte grabita dar totul iti lasa impresia unui loc extrem de bine administrat si gandit. Gara din Praga este de asemenea tipic comunista insa totul este macar revopsit, aceleasi birouri de informare turistica peste tot , cu pliante si informatii despre ce e de vazut acolo si in general o atmosfera unde te simti in siguranta.

Pana si gara din Cernauti este mult mai frumoasa decat orice gara de pe la noi, mai primitoare si mai curata.

Oare va fi si la noi vreodata un sistem CFR folosibil ? …

Daca pana ieri v-am povestit cu lux de amanunte calatoria noastra pana in Sivota dar aratandu-va doar poze, astazi voi pune si cateva filmulete facute pe acolo , sper sa va placa

Prima parte si cea mai interesanta este cum ne apropiam de Ithaca dupa ce cu o zi inainte speriasem o batrana in Kalamos de unde mi s-a tras si porecla de Ulise Mergeam usor cam cu 8 – 9 noduri spre Vathi, cu o vreme buna si aveam timp sa ne uitam la case ( care erau cam ciudatele totusi, micute si puse chiar in mijlocul stancilor ). In rest asa e , ma simteam cam ca acasa

httpv://www.youtube.com/watch?v=CKWQNetxdjE

Retineti ca va povesteam despre Vathi cat e de misto si in filmuletul asta tocmai pornisem motorul si incepeam manevrele de acostare. Eu eram la timona si cu totii ne uitam unde zisese ala cu velierul sa nu parcam in stanga si incercam sa vedem dupa Greek Water Pilot ( cartea care este ceruta in film ) adancimea si dotarile de la fiecare dintre chei. Totodata ochisem si o poienita si incercam sa vedem unde sa lasam barca mai aproape sa plecam la gratar. Pe tot parcursul excursiei echipajul mai facea scandal lui Skipper 1 ca nu tinea directia iar raspunsul lui invariabil era ” este un delay de 10 secunde ” din momentul in care faci manevra pana barca face ce i-ai dat tu sa faca Dar cand nu esti la timona nu mai tii minte

httpv://www.youtube.com/watch?v=s1Hrt-116wM

Scriam pe buna dreptate ca decizia de a mai ramane o seara in Sivota ar fi fost realmente inteleapta mai ales ca imediat ce am iesit de acolo norii au pus stapanire pe insula. Niste nori chiar urati si care au scos o ploaie deasa dar calduta. Echipajul insa era dotat cu pelerine de ploaie ( aveam 3 asa ca Skipper 1 a stat sub biminy ( o copertina chiar peste carma ) Skipper 2,5 – head a stat sub copertina din fata iar noi ceilalti 3 care eram la manevre am purtat pelerinele. Dupa un inceput  mai greu si fiindca nu erau valuri aproape deloc am avut timp sa facem un filmulet sa vedeti cam cum era atmosfera la noi pe barca intr-un moment mai linistit. Am filmat bandarea barcii, vantul care era de 22 dar retineti ca am mers si pe 38 – 40 , pavilionul , reporterul si in general cam tot ce au putut prinde cei 2 reporteri.

Ne distram ca ceilalti care plecasera din Sivota mergeau doar pe motor cand noi mergeam cu o jumatate de foc si o sa vedeti ca mai apar din cand in cand pauze in momentele in care barca se inclina periculos si toata lumea se tinea de ceva. Vorba Skipper-ului ” o mana pentru tine o mana pe barca ”

httpv://www.youtube.com/watch?v=-8WFTZqFF_Q

Salata si rosiile erau cauza raului de mare din prima zi si toata lumea le invoca imediat ce se apleca barca

Pana la urma am ajuns si in urmatorul port Nidri despre care o sa va scriu mai multe maine

Un român este implicat într-un caz incredibil. Bărbatul a fost la un pas de moarte, după ce a zburat de la Viena la Londra, agăţat de trenul de aterizare al unui avion.

Românul a supravieţuit datorită faptului că aeronava a zburat la altitudine mică din cauza unei furtuni, informează romaniantimes.at.

Bărbatul în vârstă de 20 de ani “a îngheţat bocnă stând agăţat de trenul de aterizare” al avionului. El a fost internat într-o clinică din Londra din cauza unei hipotermii grave.

Autorităţile au refuzat să comenteze incidentul şi urmează să-l interogheze pe român.

Intrebarea este totusi cum a ajuns omul ala la Viena

Putem presupune ca nu avea bani de bilet sa ajunga si la Londra si s-a agatat de roti insa cine l-a lasat pe acolo sa urce …