Viata in Efimia e foarte frumoasa si ai cu siguranta multe de facut insa abia asteptam sa plecam fiindca aveam de trecut iarasi prin canalul ala plin de vant si valuri. Pe net insa informatiile erau excelente adica vant de 3 si directia era perfecta. Practic vantul se intorsese sa ne ajute sa urcam deci parea ca avem in sfarsit noroc

Singura parte proasta era ca la iesirea din canalul dintre Kefalonia si Ithaca , oarecum in dreptul portului Fiskardo , pe harta previziunea era de vant de 6 Beaufort si din fata ceea ce era foarte mult. Apoi aveam de indurat un vant puternic dinspre Mediterana si eram cam satui de asta asa ca am hotarat sa ocolim prin dreptul Ithacai. Marele nostru noroc a fost ca in sfarsit era liniste. Nemarginirea albastra era foarte calma, niciun val , nici urma de vant asa ca am scos berea si ne-am intins la soare. Este incredibil de frumos si va recomand cu caldura tipul asta de relaxare in mijlocul marii

Dar dupa cum v-am obsinuit deja, Marinarul Dracula n-are stare prea mult intr-un loc asa ca dupa cam 30 de min de vorbit la telefon, ascultat de muzica greceasca, ras de toate porcariile si baut bere / wiskey ne-am bagat picioarele in ea relaxare si am pornit motorul ca sa mergem si noi putin. Am bagat cam cu 7 noduri pana am iesit pe culoarul de dupa Ithaca si de acolo am avut si putin vant in sfarsit.

Cam am mers acoperiti de Ithaca totul a fost super, am mers cam cu 7 – 9 noduri , vant travers si cu barca bandata foarte putin. Am intanit un petrolier in fata caruia am facut o volta ( desi trebuia sa ne dea prioritate ) si cand ne-a vazut ne-a bagat o goarna de multumire. Skipper 1 era in al 9-lea cer Pe urma ne-am intersectat cu un francez un Juneau parca , pe care l-am fi depasit in viteza daca nu ar fi mers in alta directie El mergea spre Vasiliki iar noi am tras in Sivota fiindca ne spusese Orestes ca e un super port si e pacat sa-l ratam.

Portul Sivota este ascuns total privirii si l-am confundat prima oara cu Vasiliki apoi cu Poros dar exact intre ele ceea ce parea doar o micuta plaja de la distanta s-a dovedit a fi un culoar navigabil catre un port feeric. Pe drum am ajutat un Bavaria care iesea pe motor din port strigandu-i ca-si pierdea un balon de acostare iar ei au venit dupa noi sa ne multumeasca si cu expresia ” One hand washes the other ” ne-au intors serviciul spunandu-ne sa nu parcam in stanga ci sa ne ducem mai in fata ca e si o plaja pe acolo. Na, multumiri ca intre marinari

[imagebrowser id=70]

Cand am coborat in Sivota, dupa o acostare exemplara, am gasit iarasi niste italieni si englezi cu care ne mai vazusem si in alte porturi si ne stiam deja si am vazut o multime de taverne. Fiindca incepuse sa ne placa la karaoke am intrebat de music baruri si ne-au fost indicate 2. Apoi am plecat la plaja pe care o vazusem din larg. Acolo toate bune si frumoase numai ca erau numai pietre. Albe, frumoase , apa limpede si numai buna de baie dar pietre multe deci iarasi am intrat incaltati. Norocul nostru fiindca erau si niste arici de mare care nu stiu daca sunt chiar ucigasi insa au un aspect total neprietenos :). Ne-am bucurat de soare cat am putut dupa care am tras o fuga pe la pescari si am luat niste pesti rosii , cam ciudati dar buni la gust iar pretul … da , l-ati ghicit , tot 30 Eur / kil.

Skipper 1 caruia i-am descoperit si talentul de bucatar ( desi era la regim si nu manca decat carne ) ne-a gatit din friptura ramasa plus ingredientele cumparate din port , un ostropel de toata frumusetea pe care aproape l-am terminat Dupa cateva beri si dusuri am plecat in port, am gasit un music bar , am cantat putin si am baut mai mult, am mancat apoi la o taverna si pe urma ne-am mutat la alt music bar unde era mai mare agitatie. Pe la 4 ne-am intors pe barca unde am mai zabovit la o vorba si ne-am culcat linistiti cu gandul ca poate mai ramanem o zi ceea ce o sa vedeti s-ar fi dovedit o miscare inteligenta. Dar necaracteristica noua

Somnul intr-o barca, fie ea si acostata in port, nu este chiar atat de placut pe cum pare, mai ales daca langa tine ai un mastodont care scartaie din toate incheieturile si zici ca se culca peste tine la un vant mai puternic.  Cu toate astea echipajul a fost destul de relaxat si ca dovada am si supravietuit sa povestesc

Dimineata in Vathi a fost destul de noroasa si mohorata asa ca dupa furtuna. Toata lumea era cam stresata si pe buna dreptate, ziua asta a fost de departe cea mai urata pe mare si navigatul pe mare dupa furtuna este nerecomandat cardiacilor. Partea cea mai frumoasa din prima jumatate a zilei a fost cand am iesit la o cafea la o taverna din port. Am plecat intai singur fiindca restul echipajului dormea si am deschis impreuna cu o grecoaica ( care cred ca era si proprietara ) taverna din colt de unde se vedea superb tot portul si jumatate de sat. Dupa ce mi-a povestit despre marele cutremur din 53 care a ras jumate din Ithaca si porturile invecinate am plecat cu inima indoita pe mare.

Planul din ziua precedenta era sa mergem pina la Poros, un port in Kefalonia dar mai la sud , spre Zakyntos insa fiindca distanta ni se parea destul de mica am zis sa intram pana la Sami sa ” luam paine ” Evident deja v-ati obisnuit ca pe mare cu velierul una pleci sa faci si cu totul altceva iti iese. O sa observati de asemenea ca pentru ziua asta nici nu avem poze pe mare fiindca a fost un cosmar. Cand am ajuns in Efimia am fost constient ca am vazut moartea cu ochii. Dar sa o luam pe rand.

Am iesit din Vathi destul de linistiti fiindca portul era relativ ascuns in Ithaca si desi fusese furtuna totul parea in ordine. Citisem pe net cu o seara inainte ca vantul va fi teribil de un 7 pe Scara Beaufort si ca vor fi valuri de 3 – 4 m si asa a fost. Am iesit pe culoarul spre Poros si deodata vantul a inceput sa bata total aiurea. Cand travers, cand din pupa , cand din prova deci eram ca soarecii aia din cusca de fug tot timpul. Ba eram la volta , ba strangeam palanul de ghiu sa nu ne dea peste cap, ba strageam focul, ba vela, ba faceam volta ba saream sa prindem dinghy care era sa cada de cateva ori in apa. Peste toate astea adaugati niste valuri care aveau si 4 m la un moment dat si cand ne era lumea mai draga ne trezeam pe varful unui val de te uitai in jos si ziceai ca esti la bloc la et 3. Am strans vela principala si am lasat jumate de foc pentru directie si cu totii ne rugam in gand sa se termine naibii odata porcaria aia de vreme.

Colac peste pupaza desi redusesem viteza parea sa fie si mai rau. Mergeam cu 4 noduri/ ora si parea ca suntem la rollercoaster deci nu prea aveam nicio iesire. Si uite asa am mers pe distanta asta care parea atat de mica aproximativ 6 ore. Cand am vazut ca treaba e nasoala rau am hotarat sa ne ascundem dupa insula si sa dam drumul la motor fiindca eram toti cu sufletul la gura. Ganditi-va ca mergeam cu barca bandata cam la 45 de grade si cand coboram de pe cate un val mai mare ne intorcea pana in partea cealalta urmand ca valul de dupa sa ne readuca la 45 daca nu 50 – 60 de grade. Am crezut de vreo 5 ori ca ne rasturnam fiindca prinsesem cate o pala de vant coroborata cu un val bine tintit si era sa punem barca pe apa pe lateral. Normal trebuia in cazul ala sa avem vre-un cutit sa taiem velele si sa bagam motorul insa nus cine se risca sa sara sa le taie pe potopul ala.

Si uite asa pana la urma cu chiu cu vai am ajuns in dreptul Kefaloniei si ne-am ” ascuns ” oarecum dupa stanci dar nici prea aproape nu puteam merge ca ne era ca ramanem acolo din cauza pietrelor. Cel mai misto era cand incepea si indicatorul de adancime sa urle si toti ne speriam ca sunt bolovani in apa dar de fapt era adancimea mult prea mare ca sa indice corect. Cert e ca intr-un final am strans vela si 3 sferturi din foc si am pus motorul si da-i contra vantului si valurilor usor usor spre port.

[imagebrowser id=69]

Cand am intrat in golf in stanga era Sami insa nu aveam loc sa ne intoarcem si i-am dat inainte pana in Efimia. Aici iarasi cosmar cu acostarea. Era un vant teribil care ne tot impingea aiurea de am facut vreo 3 rotiri pana sa acostam. Dar odata ajunsi pe margine am descoperit cu bucurie ca traim ca avem apa si curent pe chei si cateva taverne numai bune de uitat ziua asta de tot rahatul ( turcesc )

Vreo ora am cam stat cu totii in letargie , am sunat pe acasa, am facut poze, am baut bere fara numar si ne-am linistit. Dar cum marinarului Dracula nu-i sta bine sa stea pe loc am plecat sa vedem portul.

Aici am cinat la Captain Corelli’s unde ne-am simtit excelent la un grec in taverna iar apoi plecand spre barca am descoperit ca englezii cu care plecasem din Lefkas au tras si ei aici si erau la Karaoke. Evident ca am intrat si noi acolo si am inceput sa cantam cu ei.

Dupa ce i-am umilit cu vocile noastre senzationare am fost ” convocati ” la un zorba si un sirtaki cu localnicii asa ca abia pe la 2 – 3 am ajuns acasa pe barca cu speranta ca a 2-a zi va fi mai usor de navigat ceea ce s-a si intamplat

Trezindu-ne in gand cu maxima ” Fara Navigare viata e pustiu ” am ridicat de urgenta panzele si am plecat spre Vathi. Portul asta in prima instanta nu-l vazusem pe harta insa parea cel mai interesant port dintre toate , numele sau insemnand in greaca ” adanc ” si chiar asa si era el fiind adanc ascuns in inima Ithacai.

Drumul pana acolo a fost interesant fiind putin mai linistit decat cel din prima zi dar tot avand un vant de 20 – 22 in medie si deci o viteza cam de 9 – 10 noduri. Ne mandrim cu faptul ca motorul l-am folosit doar la parcari si in rest am profitat din plin de propulsia natural Am trecut usor pe langa Kalamos si am iesit in larg in mijlocul vantului travers dinspre Italia asa ca am bagat ceva volte insa cu zambetul pe buze de data asta. Vremea a tinut cu noi , ne-am bronzat , am navigat am cantat si am baut Na, ca Popeye

Apropierea de Vathi ne-a crescut iarasi pulsul, eu fiind la timona pana cand au inceput manevrele de acostare. Am gasit un loc in care sa parcam si am tras lateral intre 2 barci care erau trase exact la fel. Imediat dupa acostare au venit 2 politisti de la paza de coasta care ne-au rugat sa punem barca perpendicular pe chei, chestie care ne-a enervat intai dar dupa explicatiile lor cum ca cele 2 pleaca acum iar diseara vin macar 30 de barci si nu e loc ( ceea ce s-a si intamplat ) am zis ca n-are rost sa ne luam de gat cu paza de coasta ( semi – grevista ) chiar din a 2-a zi asa ca am luat-o de la capat cu manevrele si am acostat exemplar, perpendicular pe chei.

[imagebrowser id=68]

Stiu ca suna obositor dar romanul cand ajunge pe undeva pe la pranz si e in vacanta se gandeste la un gratar asa ca asta am facut si noi. Era cam ora 3 cand am acostat si am facut un plan rapid de care, ati ghicit, nu ne-am tinut Prima tura am plecat skipperiii impari ( 1 , 3 si 5 ) impreuna cu gratarul, carbunii , lemnele si niste beri , cu totii in dinghy insa de data asta cu bidonul de benzina dupa noi. Planul era ca skipper 1 sa ne duca pana pe malul celalalt unde vazusem noi o poienita langa apa , timp in care skiperii pari faceau carnea. O data ajunsi pe mal 3 si 5 faceau focul timp in care 1 se intorcea sa ia pe ceilalti 2 si restul de bere, carne legume etc. Totul a mers perfect numai ca era un vant super puternic si ne-a luat vreo 30 de min sa facem un foc iar skiperii pari au venit pe jos ei hotarand ca nu se urca niciodata pe ” colacul ala plutitor ”

Partea proasta a fost ca “poienita” s-a dovedit a fi un micro spatiu verde langa strada si treceau tot soiul de oameni si zambeau cand ne vedeau la gratar Sa ne scuze daca i-am ranit moral dar nu cred.

La intoarcere am plecat si eu pe jos sa vizitez portul si am vazut multe taverne si case super interesante, mici, albe si cu niste brazi cilindrici pe la poarta ( un soi interesant de arbore totusi, probabil adaptat la zona aia ). In rest am mai vazut un ” vas al piratilor ” si un music bar inchis Seara am iesit in oras sa vedem vanturile de a 2-a zi si sa cumparam suveniruri. Cu stupoare am aflat ca toti vanzatorii de pe acolo aveau ba un var in Romania, ba un unchi casatorit cu o romanca ba stiau multe despre noi , in principiu ” you are worse than we are, right ? ” Auzisera si ei de Criza continua de la noi.

Ne-am retras pe barca si pe la 4 dimineata a inceput furtuna. Intre timp langa noi parcase un ditamai vaporul din lemn ( am ajutat si noi la acostare ca asa se procedeaza intre marinari ” ) si Skipperii de la 1 la 4 mai putin 3 erau stresati ca se prabuseste peste noi. Restul am dormit foarte linistiti urmand ca a doua zi sa iesim pe mare dupa furtuna , ceea ce veti vedea ca nu e chiar asa de interesant

Kalamos arata la fel de bine si ziua si noaptea, strazile sunt micute si in general la deal  Partea cea mai buna a fost ca l-am cunoscut pe Georgios, un proprietar de taverna care isi agata clientii aratandu-le unde sa parcheze in port La fel a facut si cu noi

Dupa ce am acostat si am facut cateva poze am plecat cu Skipper 1 sa exploram zona, sa bem o cafea si sa vedem pe unde gasim pescarii dimineata. Ceilalti au ramas pe barca sa pregateasca mancarea ( aveam inca frigiderul plin cu ce ne luasem de acasa ) asa ca am avut ceva vreme. Cand am revenit ( dupa cateva beri iarasi ) totul era pregatit pentru gratar asa ca am dezlegat dinghy ( barca pneumatica ), l-am aruncat la apa si i-am montat motorul si am plecat sa exploram plaja pe care o vazusem din barca si parea propice unui gratar. Insotit de o noua bere si fara sa ne uitam ( evident ) daca mai avem benzina sau macar sa luam vaslele , am plecat voiniceste spre plaja, am debarcat si am ales un loc bun de pus gratarul. Cand sa plecam inapoi, dupa ce am dus barca mai in larg, motorul nostru a cedat deci cum s-ar zice am ramas in ” pana prostului ” Am tras barca pe mal si hai sa ocolim malul si sa reintram in port.

Iarasi usor de zis si greu de facut fiindca vantul despre care va spusesem ieri aducea niste micro valuri spre tarm si in plus erau niste curenti subacvatici destul de puternici pentru un om cu cateva beri la activ si cu capul in soare toata ziua Plus ca pe fund nu era nisip ca la noi ci pietre asa ca imi sareau slapii o data la 30 de secunde si imi lua vreo 2 minute sa-i recuperez si sa mi-i pun la loc. Dupa vreo 20 de cazaturi si cand am ajuns la o zona cu pietre acoperite cu un soi de mal m-am hotarat sa ma apuc de inotat fiindca nu mai ieseam de acolo.

Georgios s-a distrat puternic vazandu-ne pe jos si ne-a dus cu barca lui pana pe mal sa recuperam Dinghy insistand ca nu pricepe cum naiba stam in pielea goala pe frigul ala. Cand ne-am intors cu barca i-am lasat cateva beri amintire , sa-i mai taie frigul

[imagebrowser id=67]

Dupa ce ne-am linistit si am mancat ceva am plecat sa vizitam satucul Kalamos. Toate casele erau pe un deal asa ca urcarea a fost cam anevoioasa. De la un magazin local am cumparat branza feta, oregano, ulei de masline si masline si am mancat ceva traditional Am incercat sa interactionam cu localnicii dar ei cam lipseau asa ca am interactionat cu maslinii si lamaii de pe margine din care ne-am infruptat din plin.

Spre seara la intoarcere am tras la Georgios unde am mai bagat cateva beri si am facut planul pentru a doua zi.

Dimineata Skipper 1 a sarit pe pescari de la care a luat la niste preturi exorbitante diferiti pesti care ne-au fost vanduti ca dorada, biban si o chestie verde care cica era chiar gustoasa pana la urma

Dupa o noua cafea la Georgios am bagat viteza fiindca aveam de mers catre Ithaca in portul Vathi mai precis. In drum am trecut pe langa Meganisi si am vrut sa tragem pe o plaja pustie insa nu prea a tinut ancora ( ca nu avea in ce ) si pana ne-am tot invartit a intrat soarele in nori si am plecat si noi Iarasi am prins un vand bunicel cam de 20 in medie si am putut merge cu 8 – 10 noduri asa ca am ajuns in Vathi cam pe la 3 la pranz.

Aici a fost totul foarte interesant si am facut si o ” romaneasca ” despre care va voi povesti in episodul urmator

httpv://www.youtube.com/watch?v=POgUeeTELpg

Dupa un drum total de 30 de ore si doua masini germane bulite am ajuns pe seara in Lefkada. Partea proasta a fost ca, in afara faptului ca la granita Bulgaria – Grecia la 5 dimineata nu mai pornea turbina deci kanci putere la Vito, prietenii palicari au iesit in strada si au blocat autostrada deci am fost nevoiti sa o luam prin munti. Partea si mai proasta era ca ploua torential, drumul prin munti era de o masina jumate maxim latime , GPS-ul arata numai aiurea iar pe asa zisa sosea incepusera sa apara mici raulete. Si noi urcam si tot urcam cu 20 – 30 la ora. Rupti de foame fiindca evident nicaieri nu era deschis nimic si vazand noi ca parca ploaia a inceput sa opreasca ne-am scos sculele si am pus de un gratar ad hoc. Dupa aceea lucrurile au inceput sa arate mai bine.

Am ajuns pe la 7 la Lefkas unde Orestes ( proprietarul barcii ) ne astepta sa faca check in-ul si care a durat cam 3 beri ( o ora ) pentru echipaj si restul in secunde pentru skipperii de la 1 la 2 Am luat o Bavaria 38 cruiser cu 3 dormitoare, living, baie si bucatarie insa cand am intrat sa vad dormitoarele am jurat ca nu ma bag treaz intr-o cusca de aia.  Ziceai ca e vreo turela de tanc ceva sau orice alt loc mic va inchipuiti asa ca prima noapte a fost stresanta. Asa e totdeauna prima data

[imagebrowser id=66]

Seara am inceput sa ne facem programul de navigare pentru a 2-a zi si cum toti aveam chef de umblat am stabilit ca tinta virtuala Zakintos la cam 80 de mile de noi. Vantul parea sa ne ajute si am zis ca incercam o distanta cat mai mare in prima zi sa avem de unde sa ne intoarcem Zis si nefacut fiindca a doua zi pe mare lucrurile au stat cu totul altfel. Skipper 1 disperat de bucurie ca e vant puternic a bagat viteza de mergeam doar cu 9 – 11 noduri , barca bandata ( aplecata ) cam  la un 45 de grade si cand mai venea cate o pala de vant ne apleca aproape de un 85 ( la 90 atingeam apa ) Vantul ce-i drept era super bun pentru el ca si capitan cu experienta  insa pentru noi ceilalti , aflati la prima zi pe apa, nu era chiar asa de amuzant. Norocul nostru e ca ne-a tot imbiat sa conducem si noi asa ca si eu si colegul Skipper 3 am condus velierul destul. E destul de peste mana de condus fiindca de ex daca bate vantul travers din dreapta si vine o pala mai puternica si te culca pe stanga , din reflexul de sofer tragi dreapta insa aici risti sa te rotesti cu manevre de astea Trebuie tras tot stanga ceea ce ne-a luat vreo cateva minute si incercari sa ne obisnuim sa facem. Oricum a fost super.

Dupa vreo 30 de volte ( rotiri ale velelor de pe dreapta pe stanga si invers , necesare schimbarii cu 90 grade a directiei de mers ) si tot atatea injuraturi in gand am observat ca nu prea avem sanse la Zakintos si nici macar la Ithaca asa ca am schimbat din mers planul si am ales sa tragem la Kalamos.

Intrarea in port e senzationala fiindca iti apare de dupa o stanca inconjurata de o apa limpede si stralucitoare dar noi , dupa cum incepusem excursia cu stangul, stateam cu stres daca o sa acostam cum trebuie asa ca doar eu am cam savurat momentul Inainte de intrarea propriu zisa am vazut cateva plaje unde puteam sta , face baie si un gratar din ce ne adusesem de pe acasa.

In port ne-a asteptat Georgios, un fel de smecher local, proprietar de taverna si barcagiu care veti vedea maine cam cat de ” de ajutor ” ne-a fost.

Putine lucruri in lumea asta sunt mai frumoase si mai pline de aventura decat o reeditare a celebrului ” Toate panzele sus ” printre insulele Grecesti Tocmai m-am intors dintr-o excursie de neuitat cu un velier Bavaria 38 Cruiser prin Marea Ionica unde am navigat pe toate soiurile de vreme, valuri si vanturi

Trebuie sa recunosc din start ca ideea nu mi-a apartinut ci promotorilor brand-ului ” Marinarul Dracula ” , oameni dintre care 2 au mai fost si anul trecut in aceasta aventura dar au recunoscut faptul ca anu asta a fost mult mai frumos Asa ca pur si simplu am fost invitat sa fiu membru  ( Skipper 5 ) al echipajului si fara sa ma gandesc de 2 ori am si acceptat. Planul era foarte simplu si nu prea bine pus la punct fiindca, veti observa din episoadele ce vor urma, marinarul pe velier depinde de vant. Ai vant bine, mergi , dar daca nu ai vant ai cam pus-o si iti scoti puntea de inot si bei bere la soare

Sa gasesti o barca nu e foarte greu , internetul fiind plin de oferte, insa problema e sa te poti si plimba cu ea. Norocul nostru a fost ca unul dintre noi avea permis de navigare la maxim 20 de mile de mal, permis obtinut dupa cursuri in Romania si Grecia , deci dupa ce l-am intitulat Skipper 1 ( Capitan ) si l-am pus in fruntea noastra, treburile au mers mai usor.

[imagebrowser id=65]

Asadar am plecat cu prietenul din poza din Iasi spre Constanta unde am facut jonctiunea ( si am ciocnit vreo 2 cutii ) cu colegii de acolo. Vremea pe litoral era excelenta, 28 – 30 de grade, soare si frumos. Pe drum am bulit insa un Audi S4 ( turbina picata ) asa ca ultima parte am mers-o cu 90 la ora de aici si setea teribila cu care am ajuns in vechiul Tomis

Am incarcat un Mercedes Vito dupa cum vedeti in poza cu carne, conserve, bere si Jack si am plecat spre Lefkada. Am hotarat (prin vot ) sa mergem prin Bucuresti fiindca de bine de rau aveam o autostrada asa ca am mers Constanta – Bucuresti – Giurgiu – Ruse – Sofia – Salonic – Lefkada. Drumul a fost cam lung fiindca la granita dintre Bulgaria si Grecia , pe la 5 dimineata , am bulit si Mercedes-ul Tot diesel si tot ceva pe la turbina parca fiindca urcam pantele cu 40 la ora insa recuperam la vale cu un 130. Am ajuns pe dimineata prin Salonic unde grecii facusera o pauza de la proteste ( la ora aia ) si am cautat un service. Am gasit unul dar era inchis ca era sambata, pana la urma am sunat la aia si au venit la munca. Nu au rezolvat nimic asa ca pana la Lefkas to cam asa am mers.

In episodul de maine despre plecarea din port, traseul exact cat si despre mersul bandat pe vant de 35, Beaufort 7