Probabil nu v-ati gandit niciodata sa mergeti intr-o vacanta la Cernobil, Irak sau in Transnistria. Exista oameni insa interesati de astfel de locuri, ce vor sa simta pe pielea lor sau sa vada ceea ce auzisera doar din mass-media: un teatru de razboi sau urmele unui dezastru nuclear.
Citisem zilele trecute povestea unui pensionar care a ajuns in Irak, expunandu-se cu buna-stiinta riscului de a-si pierde viata, tocmai din aceasta curiozitate de a vedea cu ochii lui razboiul despre care vazuse atat de multe la televizor. Astazi, va voi reda povestea unui alt “cautator de adrenalina” care a petrecut cateva zile la Cernobil, locul unde in 1986 a avut loc unul din cele mai grave accidente nucleare din lume.
Laitmotivul excursiei e zgomotul detectorului de radiatii, aparat ce este purtat in permanenta de turisti pentru a masura nivelul radiatiilor si a vedea cat de poluata este inca zona chiar si dupa atatia ani.
Prima oprire e, evident, la centrala nucleara. Reactorul 4, cel care a explodat si, in dreapta, un alt reactor aflat in constructie si care nu a mai fost terminat niciodata:
Urmeaza apoi memorialul dedicat primilor oameni ce au murit in urma exploziei:
Dupa explozie, pentru a micsora nivelul radiatiilor, rusii au acoperit reactorul 4 cu un sarcofag de beton. Cu toate astea detectorul tiuie, nivelul crescand alarmant de repede. Un turist isi pune palaria in iarba si face o poza in timp ce ghidul tipa la el, spunandu-i ca nu trebuie sa puna nimic pe jos: solul a absorbit mare parte din radiatii, asa ca nici nu poate fi vorba de un picnic sau de a te intinde pe iarba aici…
Urmatoarea oprire e Padurea Rosie, numita asa deoarece in urma exploziei, intreaga padure avea o culoare rosiatica. Padurea Rosie a fost in intregime taiata dupa accident si ingropata la 6 metri sub pamant, insa copacii plantati deasupra trag radiatiile prin radacini.
Vizita continua cu Pripyat, micul orasel ce a fost construit pentru muncitorii de la Centrala Atomoelectrica de la Cernobil. Asa arata drumul catre Pripyat, in orele de varf ale traficului:
Podul din imagine mai este numit si Podul Mortii. In ziua exploziei, o multime de oameni s-a adunat aici pentru a vedea “curcubeul” facut de flacarile de la fabrica. Nici unul insa nu a stiut ca se expuneau unui nivel de 500 de roentgeni, nivel fatal de radiatii…
In Pripyat, prima oprire e la cel mai renumit hotel din oras, sau cel putin asa era in 1986.
In oras toate geamurile sunt sparte, nu numai din cauza vandalismului, ci si pentru ca toate ferestrele trebuiau sa ramana deschise pentru a nu se aduna radiatii inauntru.
Palatul Culturii din Pripyat:
Urmatoarea oprire e la parcul de distractii din Pripyat ce fusese instalat pentru Ziua Muncii: 1 mai 1986. Din pacate, timpul s-a oprit in loc pe 26 aprilie si acea zi n-a mai venit…
Bazinul olimpic unde sportivii sovietici se antrenau in anii ’70-’80.
Scoala unde invatau copiii muncitorilor de la Centrala Nucleara din Cernobil.
A doua zi dupa accidentul nuclear, oamenii din Pripyat au fost evacuati. Autoritatile sovietice au dorit sa musamalizeze amploarea exploziei, asa ca locuitorilor li s-a spus ca evacuarea are loc doar pentru 3 zile. De aceea, mare parte din lucrurile personale ale oamenilor au ramas in case.
Explozia de la Cernobil este o catastrofa ale carei efecte au atins multi oameni si 2-3 generatii. Sa speram ca povestea nu se va mai repeta, desi prin 2005 erau iarasi semnale de alarma care atentionau ca sarcofagul de beton de deasupra reactorului 4 incepuse sa se crape, existand pericolul unei noi explozii.
Probabil unii dintre voi va mai amintiti cate ceva din cele intamplate atunci, mai ales ca si Romania a fost una din tarile afectate de poluare. Asa ca, daca va intereseaza o astfel de excursie la Cernobil de 2-3 zile, intrati aici.
Intreaga poveste aici.
