Daca pana ieri v-am povestit cu lux de amanunte calatoria noastra pana in Sivota dar aratandu-va doar poze, astazi voi pune si cateva filmulete facute pe acolo , sper sa va placa

Prima parte si cea mai interesanta este cum ne apropiam de Ithaca dupa ce cu o zi inainte speriasem o batrana in Kalamos de unde mi s-a tras si porecla de Ulise Mergeam usor cam cu 8 – 9 noduri spre Vathi, cu o vreme buna si aveam timp sa ne uitam la case ( care erau cam ciudatele totusi, micute si puse chiar in mijlocul stancilor ). In rest asa e , ma simteam cam ca acasa

httpv://www.youtube.com/watch?v=CKWQNetxdjE

Retineti ca va povesteam despre Vathi cat e de misto si in filmuletul asta tocmai pornisem motorul si incepeam manevrele de acostare. Eu eram la timona si cu totii ne uitam unde zisese ala cu velierul sa nu parcam in stanga si incercam sa vedem dupa Greek Water Pilot ( cartea care este ceruta in film ) adancimea si dotarile de la fiecare dintre chei. Totodata ochisem si o poienita si incercam sa vedem unde sa lasam barca mai aproape sa plecam la gratar. Pe tot parcursul excursiei echipajul mai facea scandal lui Skipper 1 ca nu tinea directia iar raspunsul lui invariabil era ” este un delay de 10 secunde ” din momentul in care faci manevra pana barca face ce i-ai dat tu sa faca Dar cand nu esti la timona nu mai tii minte

httpv://www.youtube.com/watch?v=s1Hrt-116wM

Scriam pe buna dreptate ca decizia de a mai ramane o seara in Sivota ar fi fost realmente inteleapta mai ales ca imediat ce am iesit de acolo norii au pus stapanire pe insula. Niste nori chiar urati si care au scos o ploaie deasa dar calduta. Echipajul insa era dotat cu pelerine de ploaie ( aveam 3 asa ca Skipper 1 a stat sub biminy ( o copertina chiar peste carma ) Skipper 2,5 – head a stat sub copertina din fata iar noi ceilalti 3 care eram la manevre am purtat pelerinele. Dupa un inceput  mai greu si fiindca nu erau valuri aproape deloc am avut timp sa facem un filmulet sa vedeti cam cum era atmosfera la noi pe barca intr-un moment mai linistit. Am filmat bandarea barcii, vantul care era de 22 dar retineti ca am mers si pe 38 – 40 , pavilionul , reporterul si in general cam tot ce au putut prinde cei 2 reporteri.

Ne distram ca ceilalti care plecasera din Sivota mergeau doar pe motor cand noi mergeam cu o jumatate de foc si o sa vedeti ca mai apar din cand in cand pauze in momentele in care barca se inclina periculos si toata lumea se tinea de ceva. Vorba Skipper-ului ” o mana pentru tine o mana pe barca ”

httpv://www.youtube.com/watch?v=-8WFTZqFF_Q

Salata si rosiile erau cauza raului de mare din prima zi si toata lumea le invoca imediat ce se apleca barca

Pana la urma am ajuns si in urmatorul port Nidri despre care o sa va scriu mai multe maine

Un român este implicat într-un caz incredibil. Bărbatul a fost la un pas de moarte, după ce a zburat de la Viena la Londra, agăţat de trenul de aterizare al unui avion.

Românul a supravieţuit datorită faptului că aeronava a zburat la altitudine mică din cauza unei furtuni, informează romaniantimes.at.

Bărbatul în vârstă de 20 de ani “a îngheţat bocnă stând agăţat de trenul de aterizare” al avionului. El a fost internat într-o clinică din Londra din cauza unei hipotermii grave.

Autorităţile au refuzat să comenteze incidentul şi urmează să-l interogheze pe român.

Intrebarea este totusi cum a ajuns omul ala la Viena

Putem presupune ca nu avea bani de bilet sa ajunga si la Londra si s-a agatat de roti insa cine l-a lasat pe acolo sa urce …

Viata in Efimia e foarte frumoasa si ai cu siguranta multe de facut insa abia asteptam sa plecam fiindca aveam de trecut iarasi prin canalul ala plin de vant si valuri. Pe net insa informatiile erau excelente adica vant de 3 si directia era perfecta. Practic vantul se intorsese sa ne ajute sa urcam deci parea ca avem in sfarsit noroc

Singura parte proasta era ca la iesirea din canalul dintre Kefalonia si Ithaca , oarecum in dreptul portului Fiskardo , pe harta previziunea era de vant de 6 Beaufort si din fata ceea ce era foarte mult. Apoi aveam de indurat un vant puternic dinspre Mediterana si eram cam satui de asta asa ca am hotarat sa ocolim prin dreptul Ithacai. Marele nostru noroc a fost ca in sfarsit era liniste. Nemarginirea albastra era foarte calma, niciun val , nici urma de vant asa ca am scos berea si ne-am intins la soare. Este incredibil de frumos si va recomand cu caldura tipul asta de relaxare in mijlocul marii

Dar dupa cum v-am obsinuit deja, Marinarul Dracula n-are stare prea mult intr-un loc asa ca dupa cam 30 de min de vorbit la telefon, ascultat de muzica greceasca, ras de toate porcariile si baut bere / wiskey ne-am bagat picioarele in ea relaxare si am pornit motorul ca sa mergem si noi putin. Am bagat cam cu 7 noduri pana am iesit pe culoarul de dupa Ithaca si de acolo am avut si putin vant in sfarsit.

Cam am mers acoperiti de Ithaca totul a fost super, am mers cam cu 7 – 9 noduri , vant travers si cu barca bandata foarte putin. Am intanit un petrolier in fata caruia am facut o volta ( desi trebuia sa ne dea prioritate ) si cand ne-a vazut ne-a bagat o goarna de multumire. Skipper 1 era in al 9-lea cer Pe urma ne-am intersectat cu un francez un Juneau parca , pe care l-am fi depasit in viteza daca nu ar fi mers in alta directie El mergea spre Vasiliki iar noi am tras in Sivota fiindca ne spusese Orestes ca e un super port si e pacat sa-l ratam.

Portul Sivota este ascuns total privirii si l-am confundat prima oara cu Vasiliki apoi cu Poros dar exact intre ele ceea ce parea doar o micuta plaja de la distanta s-a dovedit a fi un culoar navigabil catre un port feeric. Pe drum am ajutat un Bavaria care iesea pe motor din port strigandu-i ca-si pierdea un balon de acostare iar ei au venit dupa noi sa ne multumeasca si cu expresia ” One hand washes the other ” ne-au intors serviciul spunandu-ne sa nu parcam in stanga ci sa ne ducem mai in fata ca e si o plaja pe acolo. Na, multumiri ca intre marinari

[imagebrowser id=70]

Cand am coborat in Sivota, dupa o acostare exemplara, am gasit iarasi niste italieni si englezi cu care ne mai vazusem si in alte porturi si ne stiam deja si am vazut o multime de taverne. Fiindca incepuse sa ne placa la karaoke am intrebat de music baruri si ne-au fost indicate 2. Apoi am plecat la plaja pe care o vazusem din larg. Acolo toate bune si frumoase numai ca erau numai pietre. Albe, frumoase , apa limpede si numai buna de baie dar pietre multe deci iarasi am intrat incaltati. Norocul nostru fiindca erau si niste arici de mare care nu stiu daca sunt chiar ucigasi insa au un aspect total neprietenos :). Ne-am bucurat de soare cat am putut dupa care am tras o fuga pe la pescari si am luat niste pesti rosii , cam ciudati dar buni la gust iar pretul … da , l-ati ghicit , tot 30 Eur / kil.

Skipper 1 caruia i-am descoperit si talentul de bucatar ( desi era la regim si nu manca decat carne ) ne-a gatit din friptura ramasa plus ingredientele cumparate din port , un ostropel de toata frumusetea pe care aproape l-am terminat Dupa cateva beri si dusuri am plecat in port, am gasit un music bar , am cantat putin si am baut mai mult, am mancat apoi la o taverna si pe urma ne-am mutat la alt music bar unde era mai mare agitatie. Pe la 4 ne-am intors pe barca unde am mai zabovit la o vorba si ne-am culcat linistiti cu gandul ca poate mai ramanem o zi ceea ce o sa vedeti s-ar fi dovedit o miscare inteligenta. Dar necaracteristica noua

Somnul intr-o barca, fie ea si acostata in port, nu este chiar atat de placut pe cum pare, mai ales daca langa tine ai un mastodont care scartaie din toate incheieturile si zici ca se culca peste tine la un vant mai puternic.  Cu toate astea echipajul a fost destul de relaxat si ca dovada am si supravietuit sa povestesc

Dimineata in Vathi a fost destul de noroasa si mohorata asa ca dupa furtuna. Toata lumea era cam stresata si pe buna dreptate, ziua asta a fost de departe cea mai urata pe mare si navigatul pe mare dupa furtuna este nerecomandat cardiacilor. Partea cea mai frumoasa din prima jumatate a zilei a fost cand am iesit la o cafea la o taverna din port. Am plecat intai singur fiindca restul echipajului dormea si am deschis impreuna cu o grecoaica ( care cred ca era si proprietara ) taverna din colt de unde se vedea superb tot portul si jumatate de sat. Dupa ce mi-a povestit despre marele cutremur din 53 care a ras jumate din Ithaca si porturile invecinate am plecat cu inima indoita pe mare.

Planul din ziua precedenta era sa mergem pina la Poros, un port in Kefalonia dar mai la sud , spre Zakyntos insa fiindca distanta ni se parea destul de mica am zis sa intram pana la Sami sa ” luam paine ” Evident deja v-ati obisnuit ca pe mare cu velierul una pleci sa faci si cu totul altceva iti iese. O sa observati de asemenea ca pentru ziua asta nici nu avem poze pe mare fiindca a fost un cosmar. Cand am ajuns in Efimia am fost constient ca am vazut moartea cu ochii. Dar sa o luam pe rand.

Am iesit din Vathi destul de linistiti fiindca portul era relativ ascuns in Ithaca si desi fusese furtuna totul parea in ordine. Citisem pe net cu o seara inainte ca vantul va fi teribil de un 7 pe Scara Beaufort si ca vor fi valuri de 3 – 4 m si asa a fost. Am iesit pe culoarul spre Poros si deodata vantul a inceput sa bata total aiurea. Cand travers, cand din pupa , cand din prova deci eram ca soarecii aia din cusca de fug tot timpul. Ba eram la volta , ba strangeam palanul de ghiu sa nu ne dea peste cap, ba strageam focul, ba vela, ba faceam volta ba saream sa prindem dinghy care era sa cada de cateva ori in apa. Peste toate astea adaugati niste valuri care aveau si 4 m la un moment dat si cand ne era lumea mai draga ne trezeam pe varful unui val de te uitai in jos si ziceai ca esti la bloc la et 3. Am strans vela principala si am lasat jumate de foc pentru directie si cu totii ne rugam in gand sa se termine naibii odata porcaria aia de vreme.

Colac peste pupaza desi redusesem viteza parea sa fie si mai rau. Mergeam cu 4 noduri/ ora si parea ca suntem la rollercoaster deci nu prea aveam nicio iesire. Si uite asa am mers pe distanta asta care parea atat de mica aproximativ 6 ore. Cand am vazut ca treaba e nasoala rau am hotarat sa ne ascundem dupa insula si sa dam drumul la motor fiindca eram toti cu sufletul la gura. Ganditi-va ca mergeam cu barca bandata cam la 45 de grade si cand coboram de pe cate un val mai mare ne intorcea pana in partea cealalta urmand ca valul de dupa sa ne readuca la 45 daca nu 50 – 60 de grade. Am crezut de vreo 5 ori ca ne rasturnam fiindca prinsesem cate o pala de vant coroborata cu un val bine tintit si era sa punem barca pe apa pe lateral. Normal trebuia in cazul ala sa avem vre-un cutit sa taiem velele si sa bagam motorul insa nus cine se risca sa sara sa le taie pe potopul ala.

Si uite asa pana la urma cu chiu cu vai am ajuns in dreptul Kefaloniei si ne-am ” ascuns ” oarecum dupa stanci dar nici prea aproape nu puteam merge ca ne era ca ramanem acolo din cauza pietrelor. Cel mai misto era cand incepea si indicatorul de adancime sa urle si toti ne speriam ca sunt bolovani in apa dar de fapt era adancimea mult prea mare ca sa indice corect. Cert e ca intr-un final am strans vela si 3 sferturi din foc si am pus motorul si da-i contra vantului si valurilor usor usor spre port.

[imagebrowser id=69]

Cand am intrat in golf in stanga era Sami insa nu aveam loc sa ne intoarcem si i-am dat inainte pana in Efimia. Aici iarasi cosmar cu acostarea. Era un vant teribil care ne tot impingea aiurea de am facut vreo 3 rotiri pana sa acostam. Dar odata ajunsi pe margine am descoperit cu bucurie ca traim ca avem apa si curent pe chei si cateva taverne numai bune de uitat ziua asta de tot rahatul ( turcesc )

Vreo ora am cam stat cu totii in letargie , am sunat pe acasa, am facut poze, am baut bere fara numar si ne-am linistit. Dar cum marinarului Dracula nu-i sta bine sa stea pe loc am plecat sa vedem portul.

Aici am cinat la Captain Corelli’s unde ne-am simtit excelent la un grec in taverna iar apoi plecand spre barca am descoperit ca englezii cu care plecasem din Lefkas au tras si ei aici si erau la Karaoke. Evident ca am intrat si noi acolo si am inceput sa cantam cu ei.

Dupa ce i-am umilit cu vocile noastre senzationare am fost ” convocati ” la un zorba si un sirtaki cu localnicii asa ca abia pe la 2 – 3 am ajuns acasa pe barca cu speranta ca a 2-a zi va fi mai usor de navigat ceea ce s-a si intamplat